Literatură

Patul lui Procust, de Camil Petrescu (comentariu literar)

Geneză şi continuitate Apărut în 1933, la trei ani după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust, de Camil Petrescu, a avut un mare succes la public, impunând un prozator de primă mărime, analist excepţional şi creator al unei formule narative deosebite. Continuitatea cu primul roman este evidentă mai întâi în sfera preocupărilor: regăsim şi aici acelaşi interes polemic pentru drama intelectualului român trăind într-o societate dominată de afacerism, politicianism şi mondenitate. Patul lui Procust, de Camil Petrescu (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro George Demetru Ladima – eroul absent, reconstituit din scrisori şi amintiri – …

Read More »

La ţigănci, de Mircea Eliade (comentariu literar)

Scriitorul şi opera sa Publicată în 1969, în volumul: La ţigănci şi alte povestiri (după ce apăruse la Paris, în 1959), nuvela menţionată a fost caracterizată drept „o capodoperă a fantasticului românesc” (Eugen Simion) şi se încadrează în proza fantastică a lui Mircea Eliade. Din aceeaşi categorie de lucrări mai fac parte nuvele ca: Pe strada Mântuleasa, Tinereţe fără de tinereţe, 19 trandafiri, La umbra unui crin, În curte la Dionis şi altele. Toate se caracterizează printr-un fantastic de tip erudit, tema fundamentală fiind relaţia dintre sacru şi profan. De multe ori, în curgerea firească a întâmplărilor realului, intervine o …

Read More »

Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu

Publicat în anul 1922, romanul Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu, dezvăluie publicului o altă latură a personalităţii creatoare rebreniene, într-un demers narativ analitic şi minuţios, întregind imaginea scriitorului complex, creator de viaţă, de conflicte dramatice şi destine tragice. Epica realistă ce l-a consacrat pe autor se complică prin dimensiunea analitică, opera fiind numită de George Călinescu „monografie a incertitudinii chinuitoare” (Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent), urmărind un conflict social exterior, în contextul primului război mondial, şi proiecţia acestuia în lumea interioară a conştiinţei. Autorul se dovedeşte „un analist al stărilor de conştiinţă, al învălmăşelilor de …

Read More »

Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

„Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui şi forma limbii naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării româneşti”, afirma Titu Maiorescu în studiul Eminescu şi poeziile lui (1889). Tot marele critic aprecia personalitatea psiho-intelectuală a lui Eminescu, vasta sa cultură de nivel european, precum şi amplele cunoştinţe dobândite despre mitologia indiană şi românească, studiind sanscrita, religia budistă şi textele indice Rig-Veda, Mahabharata. Mihai …

Read More »

Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar)

Geneza şi compoziţia Amintirile apar între 1881-1882 în „Convorbiri literare”, cu excepţia părţii a patra, care a fost publicată postum, în 1892. Cartea se constituie ca un „roman de formare” (bildungsroman), eroul central fiind urmărit din copilărie până în pragul adolescenţei. Despre copilărie au mai scris, între alţii, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Vasile Alecsandri şi mai târziu Zaharia Stancu. La aceştia evocarea se realizează din perspectiva omului matur, în timp ce Ion Creangă trăieşte sub ochii cititorului vârsta evocată. Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro Amintirile se structurează pe două planuri: pe de-o parte …

Read More »

Luceafărul, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Geneza poemului Cea mai de seamă plăsmuire poetică eminesciană, Luceafărul, a apărut în Almanahul Societăţii Academice Social-Literare „România Jună” din Viena. În aprilie 1883. A fost apoi reprodus în „Convorbiri literare” în toamna aceluiaşi an, pentru ca în decembrie 1883 să apară în prima ediţie a poeziilor lui Mihai Eminescu, îngrijită de Titu Maiorescu. Capodopera are ca punct de plecare un basm românesc (Fata în grădina de aur), cules de calatorul german Richard Kunisch, pe care Eminescu l-a versificat, într-o pruna versiune, chiar sub acest titlu. Apoi, trecându-l printr-o serie de alte variante, marele poet l-a filtrat, restructurându-l mereu şi …

Read More »

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă (comentariu literar)

În Estetica basmului, George Călinescu vorbeşte despre o „geneză specială” a speciei, care este „departe de a fi o manifestare a primitivismului”, ci se afirmă, chiar şi în mijlocul modernităţii, ca „un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind mitologie, etică, ştiinţă, observaţie, morală etc. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi anumite fiinţe himerice, animale…”. Oferind un „tablou al vieţii”, orice basm trebuie receptat la cel puţin două niveluri: „unul prozaic, al vieţii”, cuprinzând teme generoase, precum naşterea, călătoria, căsătoria, ipostazele feminine, mama, originea bogăţiei etc., şi unul „hieroglific sau simbolic, mai limpede, poematic”, care …

Read More »

Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

„Trilogia formată din Ucenicia lui Ionuţ (1935), Izvorul alb (1936) şi Oamenii Măriei Sale (1942), epopee a epocii lui Ştefan, ar fi putut consacra ea singură un artist”, spunea criticul Constantin Ciopraga despre romanul Fraţii Jderi, operă capitală a prozei istorice româneşti. Autorul ei, Mihail Sadoveanu, a evocat şi a construit istorie toată viaţa, astfel încât el reprezintă, prin excelenţă, creatorul romanului istoric în literatura română. De la etapa romantică a începuturilor, când proiectează idilic realitatea trecutului în romane precum Şoimii sau Neamul Şoimăreştilor, până la maturitatea clasică, vizibilă în Fraţii Jderi, Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, Nunta domniţei Ruxanda …

Read More »

Moromeţii, de Marin Preda (comentariu literar)

Tema romanului Tema predilectă a operei lui Marin Preda (1922-1980) este cea rurală, reprezentată de satul românesc din Câmpia Dunării, ilustrat prin familie, ţărănime şi drama ei istorică, satul supus zguduitoarelor prefaceri ale istoriei, relaţia individului cu istoria, dragostea, comunicarea umană, demnitatea. De la Ion al lui Liviu Rebreanu nu se mai scrisese un roman atât de puternic despre lumea ţărănească. Valoarea de excepţie a Moromeţilor constă în densitatea epică, în profunzimea psihologică şi în problematica inedită a satului românesc ante şi postbelic, surprins la răspântia dintre două orânduiri sociale. Moromeţii, de Marin Preda (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro …

Read More »

Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi (comentariu literar)

Context teoretic Nuvela (cuvânt provenit din italianul novella) este una dintre speciile epice în proză, în care sunt narate întâmplări desfăşurate pe un singur fir epic, generate de un conflict puternic, în centrul căruia se situează un personaj complex. Se cunoaşte o diversificare a speciei, în funcţie de tematică, aşa că se vorbeşte despre nuvela istorică, romantică, realistă, psihologică, fantastică. Dar nici o creaţie nu se poate încadra strict într-un tipar; de aceea, o nuvelă istorică sau fantastică poate fi şi romantică, o nuvelă realistă poate fi istorică sau psihologică. Alexandru Lăpuşneanul, de Costache Negruzzi (comentariu literar, rezumat literar) – …

Read More »