Flori de mucigai, de Tudor Arghezi (comentariu literar)

După volumul de povestiri intitulat Poarta neagră, apărut în 1930, ciclul Flori de mucigai, publicat în 1931, pare să reprezinte consecinţa lirică a aceleiaşi experienţe de viaţă-scurtă, perioadă de detenţie, între anii 1918-1919, din motive politice, în închisoarea de la Văcăreşti. Unitar, sub aspect tematic, ciclul arghezian reuneşte versuri care evocă, prin imagini de o mare forţă sugestivă, lumea stranie, dezolantă şi contradictorie a universului carceral. În poemul care prefaţează ciclul, împrumutându-i titlul, Tudor Arghezi îşi previne cititorul că versurile sale nu sunt efectul unei revelaţii, că-n ele nu trebuie căutată „slova de foc”, metaforă care, în Testament, sugera implicarea …

Read More »

Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

Basmul în proză Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu, a fost publicat în revista „Convorbiri literare” la 1 şi 15 noiembrie 1870, după Venere şi Madonă (15 aprilie) şi Epigonii (15 august) – primele creaţii publicate în revista „Junimii”, poetul fiind student la Viena. Basmul este inspirat după basmul Făt-Frumos crescut din lacrimă, cules de prin părţile Bihorului. Subiectul basmului este complex, original organizat însă, ca şi basmele populare, din lupta dintre bine şi rău, cu personaje pozitive şi negative, cu probe pe care le trece eroul principal, cu personaje fiinţe, obiecte fantastice. Formule, de început şi sfârşit care te …

Read More »

Dan, căpitan de plai, de Vasile Alecsandri (comentariu literar)

Poemul Dan, căpitan de plai evocă, într-o cuprinzătoare imagine artistică, momente şi personaje din epica populară despre lupta dramatică, dusă de poporul nostru împotriva duşmanilor ţării. Multe au fost asemenea momente şi autorul a simţit nevoia de a plasa faptele în nişte coordonate temporo-spaţiale, uşor de reţinut. Dan şi Ursan nu figurează în documente istorice ori în registre de stare civilă, ei fiind plăsmuiri ale imaginaţiei poporului, fixate totuşi în Moldova secolului al XVI-lea, după moartea lui Ştefan cel Mare. Deschizându-se cu un fragment de „cântic poporal”, poemul eroic, scris de Vasile Alecsandri, ne pune în faţa unei prelucrări artistice …

Read More »

Meşterul Manole, de Lucian Blaga (comentariu literar)

Drama Meşterul Manole, de Lucian Blaga (1895-1961), a apărut la Sibiu în 1927, iar la 6 aprilie 1929 are loc premiera piesei la Teatrul Naţional din Bucureşti, apoi la Berna (Elveţia) şi la Lwow (Polonia), înscriindu-se în literatura modernă interbelică. Drama lui Lucian Blaga se inspiră, ca atâtea alte creaţii literare, din mitul popular al jertfei pentru creaţie, pe care însă scriitorul-filozof îl intelectualizează, adâncindu-l în înţelesurile lui cele mai profunde, cu instrumentele teatrului modern, ale curentului literar numit expresionism. Blaga îi dedică piesa filologului ardelean Sextil Puşcariu, „iubitorului de ştiinţă şi legendă”. Structura textului Piesa Meşterul Manole este o …

Read More »

Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Contextul teoretic al tradiţionalismului Tradiţionalismul este o tendinţă a culturii de a supraevalua valorile tradiţiei dezvăluite de folclor, de istorie şi de sat, de tot ce înseamnă viaţă autohtonă: obiceiuri, credinţe, concepţii, superstiţii, practici magice, religioase, datini. Autohtonismul tradiţionalist presupune continuarea şi dezvoltarea a tot ce se crease mai valoros în trecut, legat de istoria naţională, de natură, de folclor şi de sat, punând în lumină şi un fel de primitivism (şi, uneori, preferinţa pentru teluric, pentru elementar şi pentru sevele pământului, din care nu lipsesc forţa, asprimea şi vitalismul – ca în poezia tradiţionalistă). Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu …

Read More »

Mara, de Ioan Slavici (comentariu literar)

Mara este mult mai mult decât „primul roman obiectiv pe care îl dă Ardealul” (Tudor Vianu), deoarece inaugurează şi „o temă văzută din perspectiva românească” (Şerban Cioculescu). Este o operă capitală dedicată unei lumi necunoscută suficient nici astăzi, cu icoane umane ale unor firi de mare energie vitală, apetenţă comună, aşa de comună ardelenilor, de la Liviu Rebreanu sau Pavel Dan, la Ion Lăncrănjan şi Nicolae Breban. Deşi romanul este dominat de probleme etice (ţărăneşti, populare, a căror explorare cere mijloace dintre cele mai moderne, rămâne cea mai vie operă epică scrisă până la începutul veacului nostru). Mara este un …

Read More »

Meşterul Manole, de Lucian Blaga (comentariu literar)

Drama Meşterul Manole, de Lucian Blaga (1895-1961), a apărut la Sibiu în 1927, iar la 6 aprilie 1929 are loc premiera piesei la Teatrul Naţional din Bucureşti, apoi la Berna (Elveţia) şi la Lwow (Polonia), înscriindu-se în literatura modernă interbelică. Drama lui Lucian Blaga se inspiră, ca atâtea alte creaţii literare, din mitul popular al jertfei pentru creaţie, pe care însă scriitorul-filozof îl intelectualizează, adâncindu-l în înţelesurile lui cele mai profunde, cu instrumentele teatrului modern, ale curentului literar numit expresionism. Blaga îi dedică piesa filologului ardelean Sextil Puşcariu, „iubitorului de ştiinţă şi legendă”. Structura textului Piesa Meşterul Manole este o …

Read More »

Ion, de Liviu Rebreanu (comentariu literar)

Romanul modern obiectiv este o construcţie masivă, cu o arhitectură elaborată, complexă, echilibrată, simetrică. Subiectul este în general coerent, evoluând în episoade şi secvenţe narative distincte, dar unitare, cu planuri compoziţionale delimitate. Substanţa epică se bazează pe o evoluţie ramificată, dar finită şi coerentă la toate nivelurile. De obicei naraţiunea se realizează la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient. Eroii sunt tipuri viabile, proiectate pe un anumit fundal istoric şi social. Ion a fost publicat în anul 1920, iar datorită lui, Liviu Rebreanu este considerat, până astăzi, creatorul romanului modern în literatura română. Textul reprezintă un moment semnificativ …

Read More »

Lostriţa, de Vasile Voiculescu (comentariu literar)

Textul se înscrie în proza fantastică de tip romantic şi se apropie de formula fabulosului popular prin prelucrarea mitului Sirenei şi a motivului peştelui fabulos din folclor: în spaţiul românesc s-a format un epos pescăresc, dominat de făpturi mitice, peşti miraculoşi; există credinţa în divinităţi acvatice precum lostriţa (care are atât conotaţii malefice cât şi pozitive), pescuitul fiind un ritual magic, o formă de comunicare cu universul acvatic, întâlnit în numeroase proze ale scriitorului (Pescarul Amin, Amintiri despre pescuit etc.). Interpretarea textului Povestirea are o configuraţie proprie determinată de tradiţia folclorică, cu elemente de gen păstrate din istoria îndepărtată a …

Read More »

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu (comentariu literar)

Geneza, compoziţia şi structura romanului Geneza romanului trebuie căutată în preocuparea scriitorului de a scrie despre război. Încă din 1929, în revista literară Omul liber, Camil Petrescu anunţa apariţia unor nuvele şi a unui roman de evocare a războiului. Titluri ca: Romanul căpitanului Andreescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război sau Proces–verbal de dragoste şi de război vor fi publicate în revistele: „Vremea”, „Facla” şi „Tiparniţa literară”. Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este scris la persoana întâi şi eroul se confesează, dar îl recunoaştem pe autor şi în vorbirea altor personaje. Din punctul de …

Read More »