Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu (comentariu literar)

Poezia Riga Crypto şi lapona Enigel face parte din ciclul Uvedenrode, cuprins în volumul Joc secund (1930) şi este subintitulată de Ion Barbu (1895-1961) Baladă, deoarece este o poveste stranie de dragoste cu aspect de cântec medieval, spus de un menestrel (trubadur, poet şi muzicant ambulant din Evul Mediu, cântăreţ popular) „ia spartul nunţii, în cămară”.

Tema baladei

Tema baladei este ilustrarea unei iubiri imposibile, deoarece fiinţele care alcătuiesc cuplul erotic fac parte din lumi diferite, incompatibilei Enigel aparţinând regnului animal, iar ciuperca-rege Crypto regnului vegetal.

Titlul baladei

Titlul are o semnificaţie lămuritoare, întrucât cuprinde nu numai numele personajelor, ci şi caracteristica definitorie care particularizează lumea fiecăruia dintre ei. Numele „Crypto”, de la grecescul kryptos care înseamnă „ascuns, tăinuit, închis în sine”, este precedat de „Riga”, termen ce numeşte statutul personajului, acela de rege al poienii. Fata este o laponă, locuitoare de la polul nord, iar numele tătărăsc „Enigel” are sens de „înger”.

Structură, compoziţie, limbaj artistic

Poemul epic Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu, este alcătuit din douăzeci şi şapte de strofe, cele mai multe catrene, dar există şi altele de cinci sau şapte versuri. Formula literară este aceea de „poveste în poveste” sau „poveste în ramă”, narată de un cântăreţ popular la rugămintea unui nuntaş, aceasta constituind „rama” sau prologul poeziei: „Mult- îndărătnic menestrel, / Un cântec larg tot mai încearcă, / Zi-mi de lapona Enigel / Şi Crypto, regele ciupearcă!”. Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea regelui-ciupercă: „Împărăţea peste bureţi / Crai Crypto, inimă ascunsă”, înfăţişat ca un inadaptat, cu o fire ciudată, închisă, pe care supuşii îl „bârfeau” cu dispreţ: „Şi răi ghioci şi toporaşi / Din gropi ieşeau să-l ocărască, / Sterp îl făceau şi nărăvaş / Că nu vroia să înflorească”.

Riga Crypto şi lapona Enigel, de Ion Barbu (comentariu literar, rezumat literar) - crispedia.ro

În antiteză cu regele ciupercă, lapona (locuitoare de la pol) este prezentată cu tandreţe, sugerând gingăşie şi fragilitate: „în ţări de gheaţă urgisită,/ Pe-acelaşi timp trăia cu el, / Lapona mică, liniştită, / Cu piei: pre nume - Enigel.” Tânăra Enigel plecase din ţinuturile arctice, geroase, spre sud, în căutare de soare şi lumină şi poposeşte, în drumul său, ca să se odihnească şi să-şi adape renii, la „Crypto, mirele poienii”. Ca şi în „Luceafărul” lui Eminescu, cei doi, regele-ciupercă şi lapona, se întâlnesc în vis, iar Crypto rosteşte o chemare ademenitoare, încărcată de dorinţe, ca aceea a fetei din poemul eminescian: „Lin adormi, torcând verdeaţă, / Când lângă sân, un rigă spân, / Cu eunucul lui bătrân, / Veni s-o-mbie cu dulceaţă”.

Fiecare strofă a discursului rostit de Crypto începe patetic, fiind încărcat de pasiune, prin repetarea numelui fetei: „Enigel, Enigel”, sentimente calde şi emoţionante, contrare firii reci a regelui-ciupercă. Lapona îi explică faptul că el trebuie să rămână în lumea lui, întrucât orice încercare de a ieşi la soare l-ar distruge: „Şi eşti umed şi plăpând / Teamă mi-e, te frângi curând, / Lasă. Aşteaptă de te coace”. Crypto o roagă pe Enigel să rămână în lumea lui rece şi întunecoasă, îndemnând-o să uite de idealul spre care ea se îndreaptă, de soare, şi lumină. Este prezent aici motivul soare-umbră, sugerând cele două lumi incompatibile, cărora le aparţin cele două fiinţe care nu pot comunica ideatic şi sentimental. Soarele este simbol al vieţii spirituale, al luminii sufleteşti, ce sugerează capacitatea fiinţei superioare de a aspira către absolut. Umbra, întunericul şi umezeala simbolizează condiţia omului obişnuit, neputinţa lui de a se înălţa către aspiraţii spirituale superioare.

Enigel îi mărturiseşte teama de întuneric „Eu de umbră mult mă tem”- şi aspiraţia spre idealul absolut - „Mă-nchin la soarele-nţelept”. Ca orice muritor de rând, Crypto nu poate înţelege lumea omului superior, care trăieşte cu întreaga fiinţă pentru împlinirea idealului, sugerat aici de lumina solară, pe care nu oricine o poate suporta, sufletul fiind asemănat sugestiv cu o fântână, simbol al aspiraţiei spre cunoaştere: „Mă-nchin la soarele-nţelept, / Că sufletu-i fântână-n piept / Şi roata albă mi-e stăpână / Ce zace-n sufletul-făntână”.

Omul obişnuit, muritorul neputincios de a avea aspiraţii superioare, nu se poate înălţa spre absolutul Cunoaşterii: „Că-i greu mult soare să îndure / Ciupearcă crudă de pădure, / Că sufletul nu e fântână / Decât la om, fiară bătrână, / Iar la făptură mai firavă / Pahare gândul, cu otravă”. Regele Crypto este victima propriei neputinţe şi cutezanţei de a-şi depăşi limitele, de a încerca să intre într-o lume pe care n-o înţelege şi cu care nu se potriveşte: „Şi sucul dulce înăcreşte! / Ascunsa-i inimă plesneşte, / Spre zece vii peceţi de semn, / Venin şi roşu untdelemn / Mustesc din funduri de blestem”.

Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu „măselariţa mireasă”, o fiinţă din lumea lui, o plantă medicinală toxică, ce se potriveşte cu el, ce face parte din acelaşi regn: Referirea la „Laurul-Balaurul sugerează aceeaşi idee a „nuntirii” posibile numai între două fiinţe aparţinând aceleiaşi lumi, deoarece „laur” este o plantă veninoasă, cu miros neplăcut, cu fructul ţepos: „Cu Laurul-Balaurul / Să toarne-n lume aurul, / Să-l toace, gol la drum să iasă, / Cu măselariţa-mireasă, / Să-i ţie de împărăteasă”.

Aşadar, condiţia omului obişnuit, comun este tragică prin neputinţa acestuia de a aspira către valori spirituale superioare - „Că-i greu mult soare să îndure / Ciupearcă crudă de pădure” -, precum şi setea de absolut de care este stăpânit omul superior; ce aspiră către cunoaştere, lumină spirituală -”Mă-nchin la soarele-nţelept”- a făcut ca balada „Riga Crypto şi lapona Enigel” a lui Ion Barbu să fie numită de unii exegeţi „un luceafăr întors”. Incompatibilitatea celor două fiinţe ce aparţin a două lumi diferite din „Luceafărul” eminescian este şi ideea acestei balade, numai că omul superior este fata (lapona Enigel), iar fiinţa inferioară este regele-ciupercă (Riga Crypto).

Simbol al fiinţei superioare, al omului de geniu, Enigel deplânge fiinţa umană duală, ce oscilează în permanenţă între ideal şi material, între raţional şi instinctual, între viaţă şi moarte, conştientizând drama geniului care ar putea fi tentat de o iubire efemeră ce stinghereşte aspiraţia spre cunoaşterea absolută.

Prozodia baladei

Versurile au măsură variabilă, de la 5 la 9 silabe, iar rima este o îmbinare savantă între rimă încrucişată, îmbrăţişată şi monorimă, după cum şi strofele sunt inegale, având între patru şi şapte versuri.

Stilul baladei

Stilul este dominat de elemente-simbol, exprimate într-un limbaj oral, familiar, narativ, ce face din poem o creaţie alegorică şi filozofică, trimiţând la filonul popular prin utilizarea unor cuvinte ca: „iacă”, „puiacă”, „adăsta”, „poposi” etc. Modurile de expunere în balada „Riga Crypto şi lapona Enigel” sunt specifice genului epic, naraţiunea şi dialogul, alegoria ideatică fiind transpusă într-o „poveste în ramă”.

Creaţia lirică a lui Ion Barbu apare, aşa cum afirma Alexandru Rosetti, „ca o plantă cu rădăcinile adânc înfipte în solul nostru”.

Check Also

Meşterul Manole, de Lucian Blaga (comentariu literar)

Drama Meşterul Manole, de Lucian Blaga (1895-1961), a apărut la Sibiu în 1927, iar la …

Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Contextul teoretic al tradiţionalismului Tradiţionalismul este o tendinţă a culturii de a supraevalua valorile tradiţiei …

Mara, de Ioan Slavici (comentariu literar)

Mara este mult mai mult decât „primul roman obiectiv pe care îl dă Ardealul” (Tudor …

Meşterul Manole, de Lucian Blaga (comentariu literar)

Drama Meşterul Manole, de Lucian Blaga (1895-1961), a apărut la Sibiu în 1927, iar la …

Ion, de Liviu Rebreanu (comentariu literar)

Romanul modern obiectiv este o construcţie masivă, cu o arhitectură elaborată, complexă, echilibrată, simetrică. Subiectul …