Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (rezumat literar, comentariu literar)

Modalitatea poetică a relaţiei om-univers se prezintă în Scrisoarea I, de Mihai Eminescu, sub trei înfăţişări: una cosmică, alta sarcastică şi o a treia elegiacă. Cosmogonia creează sarcasmul, care ia forma unei satire la adresa umanităţii mediocre, în care oamenii comuni îşi croiesc criterii existenţiale şi valorice în funcţie de mecanismele instinctualităţii oarbe, se strâng în societăţi dominate de inechitate şi distrug, prin neînţelegere sau indiferenţă, orice creaţie autentică şi pe orice creator de geniu.

Eminescu merge însă mai departe în analiza condiţiei umane, raportând-o la univers. Îl vede pe om nu numai ca individ trecător aşezat pe treptele deosebite ieşite din „urna sorţii” terestre, dar şi ca speţă trecătoare alunecând inexorabil în neant. Din această înţelegere provine şi modificarea de tonalitate din finalul poemului, care învăluie sarcasmul satirei într-un aer elegiac.

Subsegmentele ar fi semnele poetice minime, comutabile în interiorul discursului poetic. Analog se va folosi termenul de macrosegment, unitate superioară segmentului şi subordonată faţă de discurs, aflându-se, eventual, într-o relaţie oarecare cu alte macrosegmente. Macrosegmentele pot forma sintagma de bază a textului. ‘Trecutul’ şi ‘Prezentul’ în Scrisoarea III reprezintă macrosegmente.

Din punct de vedere semantic şi lexical, numeroase aspecte interesante s-au relevat pe parcursul analizei din prima parte. Fiind vorba de o operaţie logică, opoziţia ‘singular’ - ‘plural’ (fulgere - fulger) ca opoziţia antitetică este uşor de explicat, dar efectul său lingvistic este aproape neaşteptat şi duce în orice caz la creşterea expresivităţii. Deci antiteza este un procedeu de structurare, o figură, dar o figură care provine din întreaga organizare a discursului, care se manifestă pe planul logic şi care duce la efecte în planul expresiei unui discurs poetic, fără a fi dominată, ci, dimpotrivă, dominând sistemul limbii naturale, prin crearea unor structuri specifice (articulări semantice) improprii acestuia, dar proprii sistemului de limbaj al unei opere particulare.

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar) - crispedia.ro

Aceasta este armata biruitoare pornită în lume să înfăptuiască visul lui Osman, numeroasă, migrând „în roiuri”, întunecând pământul ca şi umbra copacului falnic ce stăpâneşte întregul univers. Pare o oaste perfect organizată, care se deplasează „la un semn”, în deplină ordine, triumfătoare, „în sunet de fanfare”, dar căreia i se dă un prim extrem de subtil şi semnificativ avertisment, într-un vers de o negrăită frumuseţe poetică: „Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”.

Cavaleria constituie partea forte a armatei române, aceşti oşteni fiind primii care se avântă pe câmpul de luptă: „Călăreţii împlu câmpul şi roiesc după un semn / Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn”. Neînfricaţi, impetuoşi, neiertători cu duşmanii, românii dezlănţuie potopul asupra turcilor şi provoacă derută în rândul acestora, primul cuprins de panică fiind însuşi împăratul.

Alături de hiperbole, metaforele din această poezie potenţează impresia de dinamism; în descrierea luptei dintre cele două oştiri, metaforele cu sugestie vizuală se îmbină armonios cu cele acustice, creându-se o simfonie aparte. Metaforele eminesciene nu sunt statice; vivacitatea este accentuată de prezenţa verbelor de mişcare în structura acestora.

O structură care conţine comparaţie este „soseau călări ca un zid înalt de suliţi”. În poezie există şi alte comparaţii: „veneau ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turbată”, „păgânătatea e ca pleava vânturată”. Construcţia „ca potop ce prăpădeşte” este o comparaţie. Este o comparaţie care are ca prim termen sintagma „a ţării steaguri”, elementul de legătură fiind adverbul „ca”.

Verbul a sosi are, în text, ca sinonim cuvântul a veni, iar ca antonim are expresia a face calea întoarsă. Structura Bine-ai venit conţine triftongul [e-ai], alcătuit din semivocale [e], [i] şi vocala [a]. Triftongul este grupul de sunete format dintr-o vocală şi două semivocale alăturate şi pronunţate într-o silabă. Triftongul e-ai este alcătuit din trei sunete care aparţin unor cuvinte diferite. Cu toate acestea, formează triftong deoarece se pronunţă într-o singură silabă şi sunt alăturate datorită cratimei.

Predicatul „e... vânturată” este predicat verbal. Predicatul este verbal deoarece este exprimat prin verb la diateza pasivă, pe lângă el subînţelegându-se un complement de agent: Păgânătatea e vânturată (de români). Cuvântul „a” să fie prepoziţie este prepoziţie, deoarece însoţeşte un verb la modul infinitiv.

Check Also

Meşterul Manole, de Lucian Blaga (comentariu literar)

Drama Meşterul Manole, de Lucian Blaga (1895-1961), a apărut la Sibiu în 1927, iar la …

Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Contextul teoretic al tradiţionalismului Tradiţionalismul este o tendinţă a culturii de a supraevalua valorile tradiţiei …

Mara, de Ioan Slavici (comentariu literar)

Mara este mult mai mult decât „primul roman obiectiv pe care îl dă Ardealul” (Tudor …

Meşterul Manole, de Lucian Blaga (comentariu literar)

Drama Meşterul Manole, de Lucian Blaga (1895-1961), a apărut la Sibiu în 1927, iar la …

Ion, de Liviu Rebreanu (comentariu literar)

Romanul modern obiectiv este o construcţie masivă, cu o arhitectură elaborată, complexă, echilibrată, simetrică. Subiectul …