Tag Archives: Romane

Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

Contextul teoretic al tradiţionalismului Tradiţionalismul este o tendinţă a culturii de a supraevalua valorile tradiţiei dezvăluite de folclor, de istorie şi de sat, de tot ce înseamnă viaţă autohtonă: obiceiuri, credinţe, concepţii, superstiţii, practici magice, religioase, datini. Autohtonismul tradiţionalist presupune continuarea şi dezvoltarea a tot ce se crease mai valoros în trecut, legat de istoria naţională, de natură, de folclor şi de sat, punând în lumină şi un fel de primitivism (şi, uneori, preferinţa pentru teluric, pentru elementar şi pentru sevele pământului, din care nu lipsesc forţa, asprimea şi vitalismul – ca în poezia tradiţionalistă). Baltagul, de Mihail Sadoveanu (comentariu …

Read More »

Mara, de Ioan Slavici (comentariu literar)

Mara este mult mai mult decât „primul roman obiectiv pe care îl dă Ardealul” (Tudor Vianu), deoarece inaugurează şi „o temă văzută din perspectiva românească” (Şerban Cioculescu). Este o operă capitală dedicată unei lumi necunoscută suficient nici astăzi, cu icoane umane ale unor firi de mare energie vitală, apetenţă comună, aşa de comună ardelenilor, de la Liviu Rebreanu sau Pavel Dan, la Ion Lăncrănjan şi Nicolae Breban. Deşi romanul este dominat de probleme etice (ţărăneşti, populare, a căror explorare cere mijloace dintre cele mai moderne, rămâne cea mai vie operă epică scrisă până la începutul veacului nostru). Mara este un …

Read More »

Ion, de Liviu Rebreanu (comentariu literar)

Romanul modern obiectiv este o construcţie masivă, cu o arhitectură elaborată, complexă, echilibrată, simetrică. Subiectul este în general coerent, evoluând în episoade şi secvenţe narative distincte, dar unitare, cu planuri compoziţionale delimitate. Substanţa epică se bazează pe o evoluţie ramificată, dar finită şi coerentă la toate nivelurile. De obicei naraţiunea se realizează la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient. Eroii sunt tipuri viabile, proiectate pe un anumit fundal istoric şi social. Ion a fost publicat în anul 1920, iar datorită lui, Liviu Rebreanu este considerat, până astăzi, creatorul romanului modern în literatura română. Textul reprezintă un moment semnificativ …

Read More »

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu (comentariu literar)

Geneza, compoziţia şi structura romanului Geneza romanului trebuie căutată în preocuparea scriitorului de a scrie despre război. Încă din 1929, în revista literară Omul liber, Camil Petrescu anunţa apariţia unor nuvele şi a unui roman de evocare a războiului. Titluri ca: Romanul căpitanului Andreescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război sau Proces–verbal de dragoste şi de război vor fi publicate în revistele: „Vremea”, „Facla” şi „Tiparniţa literară”. Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este scris la persoana întâi şi eroul se confesează, dar îl recunoaştem pe autor şi în vorbirea altor personaje. Din punctul de …

Read More »

Patul lui Procust, de Camil Petrescu (comentariu literar)

Geneză şi continuitate Apărut în 1933, la trei ani după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust, de Camil Petrescu, a avut un mare succes la public, impunând un prozator de primă mărime, analist excepţional şi creator al unei formule narative deosebite. Continuitatea cu primul roman este evidentă mai întâi în sfera preocupărilor: regăsim şi aici acelaşi interes polemic pentru drama intelectualului român trăind într-o societate dominată de afacerism, politicianism şi mondenitate. Patul lui Procust, de Camil Petrescu (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro George Demetru Ladima – eroul absent, reconstituit din scrisori şi amintiri – …

Read More »

La ţigănci, de Mircea Eliade (comentariu literar)

Scriitorul şi opera sa Publicată în 1969, în volumul: La ţigănci şi alte povestiri (după ce apăruse la Paris, în 1959), nuvela menţionată a fost caracterizată drept „o capodoperă a fantasticului românesc” (Eugen Simion) şi se încadrează în proza fantastică a lui Mircea Eliade. Din aceeaşi categorie de lucrări mai fac parte nuvele ca: Pe strada Mântuleasa, Tinereţe fără de tinereţe, 19 trandafiri, La umbra unui crin, În curte la Dionis şi altele. Toate se caracterizează printr-un fantastic de tip erudit, tema fundamentală fiind relaţia dintre sacru şi profan. De multe ori, în curgerea firească a întâmplărilor realului, intervine o …

Read More »

Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu

Publicat în anul 1922, romanul Pădurea spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu, dezvăluie publicului o altă latură a personalităţii creatoare rebreniene, într-un demers narativ analitic şi minuţios, întregind imaginea scriitorului complex, creator de viaţă, de conflicte dramatice şi destine tragice. Epica realistă ce l-a consacrat pe autor se complică prin dimensiunea analitică, opera fiind numită de George Călinescu „monografie a incertitudinii chinuitoare” (Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent), urmărind un conflict social exterior, în contextul primului război mondial, şi proiecţia acestuia în lumea interioară a conştiinţei. Autorul se dovedeşte „un analist al stărilor de conştiinţă, al învălmăşelilor de …

Read More »

Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar)

Geneza şi compoziţia Amintirile apar între 1881-1882 în „Convorbiri literare”, cu excepţia părţii a patra, care a fost publicată postum, în 1892. Cartea se constituie ca un „roman de formare” (bildungsroman), eroul central fiind urmărit din copilărie până în pragul adolescenţei. Despre copilărie au mai scris, între alţii, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Vasile Alecsandri şi mai târziu Zaharia Stancu. La aceştia evocarea se realizează din perspectiva omului matur, în timp ce Ion Creangă trăieşte sub ochii cititorului vârsta evocată. Amintiri din copilărie, de Ion Creangă (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro Amintirile se structurează pe două planuri: pe de-o parte …

Read More »

Fraţii Jderi, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar)

„Trilogia formată din Ucenicia lui Ionuţ (1935), Izvorul alb (1936) şi Oamenii Măriei Sale (1942), epopee a epocii lui Ştefan, ar fi putut consacra ea singură un artist”, spunea criticul Constantin Ciopraga despre romanul Fraţii Jderi, operă capitală a prozei istorice româneşti. Autorul ei, Mihail Sadoveanu, a evocat şi a construit istorie toată viaţa, astfel încât el reprezintă, prin excelenţă, creatorul romanului istoric în literatura română. De la etapa romantică a începuturilor, când proiectează idilic realitatea trecutului în romane precum Şoimii sau Neamul Şoimăreştilor, până la maturitatea clasică, vizibilă în Fraţii Jderi, Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, Nunta domniţei Ruxanda …

Read More »

Moromeţii, de Marin Preda (comentariu literar)

Tema romanului Tema predilectă a operei lui Marin Preda (1922-1980) este cea rurală, reprezentată de satul românesc din Câmpia Dunării, ilustrat prin familie, ţărănime şi drama ei istorică, satul supus zguduitoarelor prefaceri ale istoriei, relaţia individului cu istoria, dragostea, comunicarea umană, demnitatea. De la Ion al lui Liviu Rebreanu nu se mai scrisese un roman atât de puternic despre lumea ţărănească. Valoarea de excepţie a Moromeţilor constă în densitatea epică, în profunzimea psihologică şi în problematica inedită a satului românesc ante şi postbelic, surprins la răspântia dintre două orânduiri sociale. Moromeţii, de Marin Preda (comentariu literar, rezumat literar) – crispedia.ro …

Read More »