Tag Archives: Scrisoarea III de Mihai Eminescu

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (rezumat literar, comentariu literar)

Modalitatea poetică a relaţiei om-univers se prezintă în Scrisoarea I, de Mihai Eminescu, sub trei înfăţişări: una cosmică, alta sarcastică şi o a treia elegiacă. Cosmogonia creează sarcasmul, care ia forma unei satire la adresa umanităţii mediocre, în care oamenii comuni îşi croiesc criterii existenţiale şi valorice în funcţie de mecanismele instinctualităţii oarbe, se strâng în societăţi dominate de inechitate şi distrug, prin neînţelegere sau indiferenţă, orice creaţie autentică şi pe orice creator de geniu. Eminescu merge însă mai departe în analiza condiţiei umane, raportând-o la univers. Îl vede pe om nu numai ca individ trecător aşezat pe treptele deosebite …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (rezumat literar)

Publicată la 1 mai 1881 în revista „Convorbiri literare”, poezia Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, este o adevărată capodoperă. Începutul episodului este marcat de imaginea foarte concretă sugerată de primul vers: Dunărea, limită temporară a unei,,întinse-mpărăţii sub o umbră de copac”, este trecută. Către final revine valoarea simbolică de ‘limită’: „Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână”. Finalul segmentului se leagă tot de semnificaţia ‘limită’, marcată chiar, de poet printr-un rând de puncte de suspensie care nu trebuie văzut numai ca un procedeu grafic curent, ci ca simbol al unei alte linii de demarcaţie, care, prin sugestia scurgerii timpului, va genera …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, structură literară)

Construit pe baza antitezei, poemul Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, este structurat în două părţi, prima – evocarea istoriei, având ca pretext confruntarea a două genii, în ipostaze politice – Mircea şi Baiazid, iar a doua parte – acuzarea prezentului decăzut. Prima parte se desfăşoară în patru tablouri: visul sultanului, confruntarea lui Mircea cu Baiazid, într-un dialog memorabil, confruntarea armatelor şi a celor doi conducători, înfrângerea otomanilor şi tabloul liniştii, după bătălie, prin evocarea unuia din fiii „falnicului domn” care trimite domniţei lui „de la Argeş mai departe” o „carte”, prin care-i anunţă izbânda. În poezie apare imaginea oştilor otomane …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, sinteză critică)

Întrega poezie Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, are o valoare simbolică, înţelegând aici prin aceasta numai faptul că i se poate găsi o „cheie”. Istoria literară a subliniat originea motivului „visului” în Geschichte des osmanischen Reiches de Joseph von Hammer. Simbolic în întregime, segmentul conţine şi „simboluri” ca elemente componente, care vor fi glosate către sfârşitul episodului. Alături de rezolvarea indeterminării examinată mai sus, şi aceste simboluri explicate fac ca întregul segment să aibă o valoare introductivă, marcând o trecere de la legendă către fixarea precisă în timp şi spaţiu, pregătind fragmentul următor. Prezentul e cu atât mai decăzut, mai …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Scrisoarea I, de Mihai Eminescu, este un poem filozofic, dar şi o satiră pe tema condiţiei geniului în societate, a destinului său însingurat şi nefericit. Prin forţa vizionară a lirismului, Eminescu transformă motivul romantic de origine schopenhaueriană într-o dramă mai profundă a omului ca fiinţă gânditoare şi fragilă într-un univers tăcut şi ostil. Prin această cuprindere în spectacolul cosmic a fiinţei umane, şi rostul ei capătă noi dimensiuni, iar valorile cunosc o altă dispunere decât din cea a măruntei perspective pământeşti. Cele cinci segmente delimitate până acum în textul supus analizei pot genera deja câteva concluzii privind mai ales poziţia …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, referinţe critice)

Poezia Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, este construită pe principiul unei antiteze trecut-prezent. Câteva secvenţe memorabile reţin atenţia cititorului pentru valoarea lor de meditaţie asupra istoriei: imaginea confruntării dintre Mircea cel Bătrân şi Baiazid, finalul cu invocarea chipului justiţiar al lui Vlad Ţepeş, ca şi alte secvenţe ale poemului care au devenit pagini antologice: visul Sultanului, imaginea luptei, portretul liberalului… Însă, e sigur că nici un alt moment al poemului, nu conţine o mai strălucită afirmare a ideii de patriotism ca întâlnirea dintre Mircea şi Baiazid. Plecând de la calificativul Bătrân, care însă a fost adăugat la numele voievodului numai …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar, aprecieri critice)

Având drept motiv central al întregului poem motivul patriei (nu accidental o primă variantă a purtat numele de Patria şi patrioţii), Scrisoarea III, de Mihai Eminescu, ilustrează două moduri de raportare la istorie: unul, înstrăinat, degradat, aparţinând lui Baiazid şi turcilor – dar şi contemporanilor lui Eminescu -, şi un altul pe care-l ilustrează Mircea şi care presupune existenţa unei conştiinţe a integrării clipă de clipă, nu doar într-un cod de valori morale exemplare, ci şi într-o ordine universală, naturală, semn al statorniciei opuse haosului. Gradare a subiectivităţii remarcată în structura inferenţă principală a discursului, ţine şi de funcţia satirică …

Read More »

Scrisoarea III, de Mihai Eminescu (comentariu literar)

În Poezii, de Mihai Eminescu, volum publicat de Titu Maiorescu în 1883, sunt cuprinse cinci Scrisori (intitulate Satire). Scrisoarea III a fost publicată pentru prima dată în anul 1881 (în revista „Convorbiri literare”). Imaginile poeziei sunt organizate în două mari părţi, aflate în antiteză (trecut-prezent). În prima parte (din care este desprins acest fragment) poetul povesteşte alegoric visul de mărire al unui sultan, apoi ţelul în care se înfăptuieşte visul, în timpul lui Baiazid, care ajunge cu oştile până la Dunăre. Tabloul întâi (versurile 1-6) fixează cadrul, vizualizează spaţiul reveriei poetice. Dintr-un colţ de univers, scăldat în lumina palidă şi …

Read More »